Într-un mic sat din Republica Moldova, o femeie bătrână moare, lăsând fiul ei Petru și nepoata ei Anisoara în urmă. Conform tradiției lor, întregul sat plânge și licitează rămas bun. După moartea de moarte în timpul unei nopți furtunoase, ei se îndreaptă spre cimitir. Bătrânii poartă sicriul greu asupra căilor pietruite până la dealul sacru. Soarele este mare și călea pare nesfârșită, dar împotriva setelui există vin și împotriva durerii, cântând. Deci, în acest peisaj de frumusețe paradisală, bucuria se amestecă cu tristețe și în cele din urmă, viața stă peste moarte